Brigada Diverse

Măreţia „Brigăzii Mărunţişuri”

DVD-ul cu producţia „BD la munte şi la mare" poate fi cumpărat, începând de mâine, împreună cu ziarul „Adevărul"

Jocul actorilor din „generaţia de aur", intriga poliţisă şi comicul de situaţie au dus la popularitatea filmelor din seria BD.

Dincolo de intriga poliţistă, Panait îşi trăieşte drama lui, de căpitan în „Brigada Mărunţişuri", visând să rezolve un caz adevărat, o crimă, o răpire sau măcar un furt de proporţii.

Ironia face că mai întotdeauna primeşte reclamaţii în care sunt pierduţi câini, bijuterii, butelii, obiecte de artă sau mobilier, în orice caz, mici infracţiuni a căror rezolvare nu poate duce la o avansare. Atitudinea lui faţă de ceilalţi e îndeobşte ironică, iar invidia şi dorinţa de avansare e mascată de calm, echilibru şi multă răbdare.

Miliţieni cu ambiţii mici şi hoţi pe măsură

În filmul „BD la munte şi la mare", spre hazul coechipierilor, Panait îi mărturiseşte maiorului că e nevoie ca „Brigada Mărunţişuri" să se deplaseze pe litoral, întrucât sezonul turistic ar putea fi tulburat de pierderea vreunei vâsle sau a unor tacâmuri de la cantină.

Ca de fiecare dată însă, Brigada Diverse ajunge foarte aproape de rezolvarea unui caz greu, de pildă, cel al traficanţilor de stupefiante. Situaţia tinde să devină din ce în ce mai complicată şi intriga prinde, în sfârşit, alura uneia poliţiste.

Însă, ca un făcut, apar în schemă Gogu, Patraulea şi Trandafir, „găinarii" care aruncă în derizoriu dificultatea actului miliţienesc. Vizionate astăzi, peliculele au aerul unor bancuri poliţiste, cu miliţieni cu ambiţii mici şi hoţi pe măsură.

Banii şi fetele

DVD-ul cu producţia „BD la munte şi la mare" poate fi cumpărat, miercuri, împreună cu ziarul „Adevărul"

Odată însuraţi, Gogu, Patraulea şi Trandafir trebuie să facă rost de bani şi organizează o selecţie a viitoarelor artiste.

Mai multe candidate îşi pun în valoare „talentul" în faţa juriului, alcătuit din Gogu, Trandafir şi Patraulea. „Cine vă recomandă?" „Vocea şi talentul meu."

„Cu ce începeţi?" „Cu «Două rândunici»". „Le aveţi aici?" – cam ăsta e stilul de replici care se succed de-a lungul concursului pe care îl câştigă, până la urmă, candidata cu plicul cel mai gros.

Cei trei nu se dau la o parte când e vorba de bani nemunciţi. De aici şi coşmarul pe care îl trăiesc încontinuu, sfârşind mereu după gratii. Vor să muncească „absolut legal", dar banii din care trăiesc sunt necinstiţi, iar acţiunile lor se bazează pe şmecherii.

Trei găinari fără reguli

Din cauza asta escrocul Vasilesco mizează, mai mult decât pe şmecherie, pe prostia şi micimea lor. Gogu, Trandafir şi Patraulea nu sunt hoţi de elită şi n-ar putea fi niciodată. Dimpotrivă, sunt nişte hoţi greşiţi, nişte caricaturi de hoţi, nişte „găinari".

Ei nu pot „evolua" în branşa din care fac parte, dar nici nu pot ieşi din ea. În primul rând că nu se conduc după nicio regulă. În viaţa lor domneşte haosul. Când dau de bani necinstiţi, refuză să gândească, când îi prinde Miliţia, la fel.

Iar când Vasilesco îi trimite, în schimbul unor contracte în străinătate, să aducă de la schitul Sihăstria „planşetele" pe care pretinde că le-a uitat, Gogu, Trandafir şi Patraulea se îmbată foarte tare.

La Mănăstirea Agapia, Patraulea se îmbracă în straie preoţeşti şi joacă rolul duhovnicului care ascultă mărturisirea „unei păcătoase", o fată care a găsit un portofel cu cinci sute de lei. După ce îi dă portofelul cu suma rămasă, fata spune că a cheltuit deja două sute şi îl roagă pe „părinte" s-o ierte de păcate. Patraulea ia portofelul şi face tumbe în curtea mănăstirii de bucurie că „Dumnezeu i-a dat" trei sute de lei.

Miliţieni, hoţi şi icoane

„Nu vă surprinde deloc faptul că în ultimul timp această icoană n-a mai făcut minuni?", i se adresează, sec, Panait unei măicuţe de la Mănăstirea Agapia.

Căpitanul e trimis la munte, la Mănăstirea Agapia, să ancheteze cazul dispariţiei unor obiecte de cult din sfântul lăcaş. Printre hoţii suspectaţi de sustragerea icoanei făcătoare de minuni, Panait îl recunoaşte pe escrocul său „preferat", Gogu Steriade.

„Dăm mereu de dracu’"

Dar cum ajung Gogu, Patraulea şi Trandafir să fure o icoană, deşi îşi propun, o dată pentru totdeauna, solemn, să lucreze „absolut legal"? În realitate, ei nu sunt nici măcar conştienţi că fură. Sunt doar nişte unelte în mâinile escrocului Vasilescu, un traficant de obiecte de artă, care le promite contracte de muncă în străinătate, în schimbul transportului „unor planşete" deja împachetate. Carevasăzică, cei trei habar nu au că devin astfel complicii unui mare furt.

„A zbura, zburare, din prima conjugare", filosofează Gogu, fericit, în timp ce zboară, alături de tovarăşii săi, cu avionul spre Suceava. „Ce eram noi, acum doi ani? Vedeţi ce înseamnă să te lipeşti de un boss? Tu (n.r. - arată spre Patraulea) furai căţei. Îi spălai, îi împachetai, dar tot hoţ erai!"

Când realizează ce se află în coletul pe care îl cară în spate, tot Gogu comentează primul: „Dom`le, ce ne facem că, împotriva voinţei noastre, dăm mereu de dracu’?" Sau: „Dacă era o icoană simplă, primeam doi-trei ani, dar dacă e făcătoare de minuni, primim şapte!"

Puiu Călinescu, autorul propriilor partituri

Dacă Dem Rădulescu şi Jean Constantin excelează prin umorul verbal, Puiu Călinescu, interpretul lui Trandafir, excelează prin mimică, fiind asemănat de multe ori cu actorul de comedie francez Louis de Funes.

Celebru datorită grimaselor sale, Puiu Călinescu şi-a început cariera jucând în „revistele" de cinematograf, care precedau, pe vremuri, proiecţia unui film. Din 1948, a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase", pe scena căruia a rămas până la sfârşitul vieţii.

Miercuri, DVD-ul cu producţia „BD la munte şi la mare" poate fi cumpărat împreună cu ziarul „Adevărul"

„Prafuri pentru mama-mare“

„Eu cred că ăsta e un blestem. Eu cred că nu mai scăpăm de ăştia nici în mormânt!", comentează căpitanul Panait când îi zăreşte pe hoţi pe scena unei grădini de vară de pe litoral.

În sfârşit, e vacanţă pentru toată lumea: pentru Brigada Mărunţişuri şi pentru cei trei borfaşi, Gogu, Patraulea şi Trandafir, însoţiţi de proaspetele neveste.

În misiune cu nevestele

Şi Căpşună e alături de tânăra sa soţie. „Vreau să aud că BD a plecat în vacanţă pe litoral. Cu neveste şi copii, aşa cum se pleacă", îi cere maiorul lui Panait. „Da, tovarăşe maior, dar neveste nu prea avem toţi!", replică acesta. Iniţial, Panait nu ezită să-şi arate nemulţumirea faţă de sarcina primită. Nu ştie că va avea de rezolvat, în sfârşit, un caz adevărat.

Complici fără voie

Brigada de Fapte Diverse pleacă totuşi la mare şi întâmplarea face ca destinele miliţienilor să se intersecteze cu cele ale borfaşilor.

De fapt, pentru căpitanul Panait şi plutonierul Căpşună nu e chiar vacanţă. Brigada are însărcinarea să prindă un grup de traficanţi de stupefiante.

Nici pentru Trandafir şi Patraulea nu e chiar vacanţă. Ei obţin autorizaţie să desfăşoare câteva numere artistice, alături de trupa „maestrului Trandafir", pe scena unei grădini de vară. Pentru Gogu, situaţia e mai relaxată. Stă la plajă, sub umbreluţă, şi gustă minciunele, în compania unui escroc, traficant de obiecte de artă, pe care îl roagă să-i vorbească „numai în franceză".

Însă relaxarea lui Gogu e vecină cu nepăsarea. Prin Panait şi Trandafir, el intră în posesia unui pachet cu droguri, despre care toţi ştiu că sunt „prafuri pentru mama-mare", adică nişte medicamente indispensabile unei femei în vârstă. Încă un episod în care Gogu, Patraulea şi Trandafir devin complici fără voie.

Miercuri, DVD-ul cu producţia „BD la munte şi la mare" poate fi cumpărat împreună cu ziarul „Adevărul"

Miliţieni, hoţi şi icoane

„Nu vă surprinde deloc faptul că în ultimul timp această icoană n-a mai făcut minuni?", i se adresează, sec, Panait unei măicuţe de la Mănăstirea Agapia.

Căpitanul e trimis la munte, la Mănăstirea Agapia, să ancheteze cazul dispariţiei unor obiecte de cult din sfântul lăcaş. Printre hoţii suspectaţi de sustragerea icoanei făcătoare de minuni, Panait îl recunoaşte pe escrocul său „preferat", Gogu Steriade.

„Dăm mereu de dracu’"

Dar cum ajung Gogu, Patraulea şi Trandafir să fure o icoană, deşi îşi propun, o dată pentru totdeauna, solemn, să lucreze „absolut legal"? În realitate, ei nu sunt nici măcar conştienţi că fură. Sunt doar nişte unelte în mâinile escrocului Vasilescu, un traficant de obiecte de artă, care le promite contracte de muncă în străinătate, în schimbul transportului „unor planşete" deja împachetate. Carevasăzică, cei trei habar nu au că devin astfel complicii unui mare furt.

„A zbura, zburare, din prima conjugare", filosofează Gogu, fericit, în timp ce zboară, alături de tovarăşii săi, cu avionul spre Suceava. „Ce eram noi, acum doi ani? Vedeţi ce înseamnă să te lipeşti de un boss? Tu (n.r. - arată spre Patraulea) furai căţei. Îi spălai, îi împachetai, dar tot hoţ erai!"

Când realizează ce se află în coletul pe care îl cară în spate, tot Gogu comentează primul: „Dom`le, ce ne facem că, împotriva voinţei noastre, dăm mereu de dracu’?" Sau: „Dacă era o icoană simplă, primeam doi-trei ani, dar dacă e făcătoare de minuni, primim şapte!"

Puiu Călinescu, autorul propriilor partituri

Dacă Dem Rădulescu şi Jean Constantin excelează prin umorul verbal, Puiu Călinescu, interpretul lui Trandafir, excelează prin mimică, fiind asemănat de multe ori cu actorul de comedie francez Louis de Funes.

Celebru datorită grimaselor sale, Puiu Călinescu şi-a început cariera jucând în „revistele" de cinematograf, care precedau, pe vremuri, proiecţia unui film. Din 1948, a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase", pe scena căruia a rămas până la sfârşitul vieţii.

Miercuri, DVD-ul cu producţia „BD la munte şi la mare" poate fi cumpărat împreună cu ziarul „Adevărul"